Inne's spot

Ollie & Snitch, character design

How beautiful can people be? It depends on the alcohol's quality :P....Or the things their eyes have seen.

Am ajuns acasa de ceva vreme, iau un disc si inlatur praful si fardul de pe obraji...adica masca.
Am fost la el si am vazut un film prost, o comedie. Oribila...
Cred ca o sa ma vindec uitandu-ma iar la filmul acela coreean "More than Blue". E frumos, pur, simplu si de fiecare data sfarsesc plangand in hohote...Haha! Inca mai pot boci.Ok. Pai draga mea daca tot ai dispozitia necesara de boceala poate gasesti si tu o colectie de filme siropoase ca s-a adunat multa apa in organism.
PS: Sunt happy happy joy joy ca am gasit in sfarsit niste trandafiri frumosi sa mi-i pun in plete

Have you ever been on a flying baby elephant's back while he was flying over the sea? It's almost like riding a horse!

Cliseele sunt propozitii universal valabile pe care le intalnesti mult prea des intr-o viata de om. Atat de des incat iti transforma propria viata intr-un nenorocit de cliseu. Sunt ca niste pastile pe care trebuie sa le iei toata viata pentru ca un psiholog nebun ti le-a prescris pentru echilibrul tau interior...care echilibru?. Numai ca pastilele sunt un placebo. Si stii si tu ca sunt placebo. Si stie si doctorul ca stii ca sunt placebo. O medicamentatie proasta care iti intra in sange si te trezesti asa intr-o doara ca ti-a iesit pe gura intr-o discutie banala despre God knows what! Cliseul cu femeile este unul din "preferatele" mele cu tot cu momentele premergatoare. Spre exemplu, te afli in mijlocul barbatilor, savurezi o licoare mirifica racoritoare, satula de toropeala verii, in timpul unor discutii politice care aluneca usor-usor spre filosofie. Si simti, il simti cum isi face drum prin sutele de idei. Si iata ca cel mai filosof dintre ei a avut curajul sa-l tranteasca! "Pai ce vor domnule femeile?" "Dracu' stie!" "de fapt e simplu: familie, cariera, dragoste" (alt cliseu - deja la al treilea fac supradoza), "si daca e asa de simplu de ce aleg cele mai intortocheate cai?" (deja il simteam pe al treilea, asa ca am plecat de langa piatra filosofala, nu vroiam sa chem salvarea cand noaptea era inca tanara).
Si-i vezi cum sufera, le vad furia si angoasa in priviri si toata vina pentru rateul lor sentimental o poarta in ochii lor femeia. Aceea care l-a inselat, aceea care nu l-a iubit, aceea care l-a tradat. Amuzant! in ochii ei gasesti acelasi amestec intrinsec, de ce? ne place sa ne uram reciproc. Daca nu am avea razboiul asta viata ar fi anosta la extrem. Atat de anosta incat s-ar produce sinucideri in masa. E o necesitate vitala, doar trebuie sa poarte cineva vina golului dinauntru. Si totusi, daca e gol ce misca acolo... la suferinta lui?

Hey lume!!!Long time no see!!Intre timp a fost concertul mirific al celor de la Placebo, unde m-am postat si eu cat am putut de aproape, sa-i ascult si sa-i admir.
In deschidere cei de la Expatriate, o formatie australiana de indie-rock, cu un sound interesant si niste baieti simpatici (recunosc, nu am fost prea atenta la prestatia respectivilor in incercarea mea aproape disperata de a-mi procura niste lichide, aflandu-ma in deshidratare avansata...caldura mare monser!...Plus imbulzeala).
Si ce l-am mai asteptat pe Brian si la fel de mult si pe Stefan(un pic mai mult pe Stefan)! De cum au intrat nu am putut sa ma abtin sa nu ii analizez din cap pana in picioare. Am remarcat ca Stefan si-a tras o tunsoare cool si un stil care il prinde foarte bine gen 80's punk/new wave. Mda...ei dar cum zicea un prieten: "All the good ones are gay/taken, and the others don't count". Brian - par lung, skinny pants, little old black vest, figura imbatranita dar care il face mai sexi; arata ca un artist nebun, geniu pustiu, neinteles.
Am cantat, am tipat, am dansat, am ramas masca la spectacolul de lumini si proiectii....per total I was very very happy!

Am citit de curand cartea lui Frederic Beigbeder 29.9 (in or. 14.99E)si...nu cred ca e genul de carte despre care ar urma sa spun ca mi-a placut, pentru ca nu e genul de carte pentru care sa te rezumi in cateva cuvinte. E ca si cand ai face o calatorie in spatiu, pe o alta planeta, ai intra in contact cu alte civilizatii si la sfarsit spui doar ca ti-a placut. Nu prea te lasa creierul sa faci chestia asta nu? Este o carte revelatoare daca vreti. Pentru mine a fost...poate ca am si citit-o intr-un cadru mai special...
Chiar inainte de Paste imi propusesera ai mei sa mergem de sarbatori la bunica la tara...Nu prea aveam cu sa refuz...vroiam sa imi vad rudele, dar ma gandeam ca o sa imi cam lipseasca agitatia orasului ... si parca as fi vrut sa ma duc si la party-ul ala de la Dan...hmmm...Mi-am zis ca o sa ma plictisesc repede. Am avut grija sa imi pun cartea lui Beigbeder in bagaj si un mp4.. Pe drum am inceput sa citesc...din cand in cand mai aruncam cate un ochi la peisajul de afara...Incepeam sa indragesc personajul care era, la vremea cand a scris cartea, copywriter la o mare agentie de publicitate. Incercam sa imi imaginez o intalnire cu el si toate ponturile pe care ar fi vrut sau nu sa mi le vanda si tot felul de scenarii in care as fi incercat sa il mai trag de limba...hihi.
Am ajuns si la bunica...dupa 8 ore de drum...Am despachetat, ne-am bucurat.
Ai putea spune ca nu e tocmai potrivit sa citesti depsre dependenta de Coca, revolta si viata sociala ratata in astfel de momente...nu?
Sa va spun de ce cred ca este revelatoare: citind-o mi-am dat seama de orele de libertate care treceau prin si pe langa mine. Cred ca niciodata nu am simtit momentele de libertate mai intens.
Esenta cartii este de fapt, revolta impotriva sclavagismului modern, a dependentelor, a orizonturilor inchise pe care le ofera cu zambetul ei strengaresc de vampa, viata urbana...Si ce liberi sunt acei oameni de la tara!...Ei nu muncesc decat pentru animalele, casa si copiii lor, nu-s preocupati decat de cate oua le-a ouat gaina, care capra da lapte, cand trebuiesc duse animalele la pascut, calul care e de nush ce rasa...etc...Am putea oare sa ne consideram noi mai liberi?...
............................................................
Eu as vrea o casa la tara in munti, sa am momentele mele de libertate...

Ne-a lovit si pe noi criza, si odata cu ea am devenit nostalgici, sau cel putin, in ultima vreme am intalnit eu mult prea multi nostalgici, pentru ca se pare ca subiectul preferat al generatiei mele este" iti mai aduci aminte cum era pe vremea cand eram si noi copii? Cand mestecam gume turbo, colectionam "surprize" si asteptam cu sufletul la gura jumatatea aia de ora de desene animate? Cand jucam sotronul sau beam cico?"
Hai sa traim in prezent totusi.
Well...da...imi aduc aminte, si pentru ca imi aduc aminte, m-am gandit sa fac ceva pentru un produs demult uitat de lume...un fel de "in memoriam"...Rest in Peace BoniBon :)

Aceasta este prima mea postare dupa foarte mult timp, cateva luni bune,pe blogul asta nou, asa ca m-am gandit sa postez o lucrare grafica care nu are alt scop decat acela ca initial am realizat profilul personajului si am tinut sa compun o poveste in jurul. Haideti sa vedem ce a iesit :P